Valorizăm trecutul, căci el reprezintă VIITORUL.

„Investigarea trecutului înseamnă cunoaşterea mai aprofundată a vieţii, fiindcă trecutul este viața însăși“

Președintele Academiei Române,Prof. dr. Ioan-Aurel POP. Rector al Universităţii Babeş-Bolyai

Cum a luat ființă proiectul

Sunt Camelia Moise, regizor de film și nepoata lui Gheorghe Moise, mort pe front în cel de-al doilea Război Mondial. Nu l-am cunoscut, evident, nici eu și nici tatăl meu. În ciuda acestui fapt, el este foarte prezent în viața mea prin certitudinea că, dacă acum trăiesc în această țară, așa cum e ea, i se datorează și lui. Am o singură fotografie cu el, alături de un prieten, cel care a venit acasă în 1945 și a povestit cum s-a stins și cum, la retragerea Armatei Române din Munții Tatra, în Cehoslovacia, pe vremea aceea, explozia unui obuz i-a retezat capul.

El, toți cei care au murit și cei care mai sunt încă în viață, în acest moment, au scris istoria vie a acestui neam. Sunt eroii dintre noi, cei ce au luptat odată pentru aceasta țară și care, acum, continuă să lupte pentru propria existență uitați de vremuri și de noi. Dar, cum Dumnezeu nu lasă nimic la voia întâmplării, poate că existența și supraviețuirea lor peste acest veac are un sens. Cât încă mai sunt printre noi, echipa dedicată proiectului LECȚII DE ISTORIE ÎNTR-O SUTĂ DE ANI încearcă să le imortalizeze mărturiile, lecții vii de iubire de patrie.

L-am căutat pe Gheorghe Moise și, căutându-l, mi-am pus tot timpul întrebări. Probabil că sub semnul căutării, mai întâi, și apoi al întrebării, în sufletul meu s-a și născut proiectul LECȚII DE ISTORIE ÎNTR-O SUTĂ DE ANI.  Așa am ajuns la concluzia că, atât cât încă mai sunt în viață, trebuie să îi caut și pe ei, pe veteranii de război, ca să le imortalizez mărturiile din vremea în care România a avut nevoie de sacrificiul lor.

Astfel, semnul căutării s-a transformat în imperativul obligării! Și așa am plecat la drum. Un drum lung, drum care m-a dus prin orașe, comune și cătune, pentru a-i întâlni și a-i filma. Valoarea mărturiilor lor este inestimabilă pentru noi, pentru profani, dar în egală masură constituie un izvor important pentru studenți sau pentru cercetatorii din domenii cum sunt istoria, sociologia și antropologia. Acest proiect are menirea de a crea o arhivă audiovizuală cu valoare științifică și, deopotrivă, patrimonoială.

Eroi adevărați, cei care au luptat în război, (sau în nenumărate alte locuri unde decontul s-a făcut în jertfă și imensă suferință), care să mai fie în viață, nu mai sunt mulți. Tăcut, se duc. În scurtul răstimp pe care îl mai au, răniți de nepăsarea și indiferența noastră, mai adânc decât de ororile frontului, deapănă povești despre moarte și supraviețuire, obosiți de așteptarea clipei în care vor scăpa! Câțiva mi-au povestit că ceea ce au făcut ei nu înseamnă nimic special, deoarece au făcut doar ceea ce trebuia să facă! Alții se întrebau dacă cei șase ani de front (da, am filmat un veteran din județul Hunedoara care a plecat pe front în toamna lui 39 și s-a întors acasă în august 45!) pentru noi, toți acești ani, oare au avut vreun sens?!

Cât încă nu e prea târziu, vă propun să găsim și să dăm viață acestui sens! Dacă și dumneavoastră aveți astfel de eroi în familie, pe stradă sau în blocul în care locuiți, încercați să îi înregistrați sau să îi filmați și să ne contactați, pentru a le pune pe această platformă mărturiile din timpul războiului!

Întreaga echipă vă mulțumește și în mod special eu, Camelia Moise, nepoata lui Gheorghe Moise, erou în cel de-al doilea Război Mondial!

Al doilea Război Mondial a fost războiul de cea mai lungă durată, din istorie, și a implicat direct mai mult de 100 de milioane de oameni din peste 30 de țări. Cei mai importanți participanți și-au dedicat întreaga forță economică, industrială și științifică acestui război, anulând orice diferență între resursele civile și cele militare. Aceast război a dus la moartea a aproape 80 de milioane de oameni,  mai mult decât orice altă conflagrație din istoria omenirii. Al Doilea Război Mondial a reconfigurat întreaga înfățișare politică și structură socială a lumii.

Obiectivul principal al României a fost eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia sovietică, instaurată după Ultimatumul din 26-28 iunie 1940. Ocuparea a avut caracter de dictat, fără niciun temei istoric, neexistând nici o convenţie politică sau militară între România şi U.R.S.S. În acel moment, populaţia majoritară era cea românească.

Și noi, tineretul, din zona nostră, a Bucovinei, nu am avut tinerețe! NU știu ce-i aia tinerețe! De la 16 ani a trebuit să ne pregătim de război!”

HARALAMBIE CACINĂ, General de Brigadă, Baia Mare

După ce-i privești pe acești bătrâni, orice complex de inferioritate a noastră, ca neam, ar trebui să dispară. Cu multă forță interioară și, cu o demnitate pe care ți se pare că nu le-ai mai întâlni, în zilele noastre, o mână de bărbați ne țin lecții de istorie! Da, LECȚII DE ISTORIE ÎNTR-O SUTĂ DE ANI!

Ani grei de front, de Siberie, de grozanică foame și păduchi, iar mai apoi de înfierbântată reconstrucție socialistă, vor așeza, măcar în parte, bărbații pe care-i puteți privi, înțelege, asculta, aici, în acest colt de lume refăcut, chiar în rândul marilor mărturisitori ai sufletului românesc. Mihai Ghițescu, din Pitești, în timpul interviului, și după momente de un dramatism tulburător, întreabă retoric:“eu nu stiu de ce vă interesează pe dumneavoastră biografia mea, care este a unui cetățean obișnuit, nu sunt nici primul și nici singurul care a trecut prin asemenea momente”.