Sunt Camelia Moise, regizor de film și nepoata lui Gheorghe Moise, mort pe front în cel de-al doilea Război Mondial. Nu l-am cunoscut, evident, nici eu și nici tatăl meu. În ciuda acestui fapt, el este foarte prezent în viața mea prin certitudinea că, dacă acum trăiesc în această țară, așa cum e ea, i se datorează și lui. Am o singură fotografie cu el, alături de un prieten, cel care a venit acasă în 1945 și a povestit cum s-a stins și cum, la retragerea Armatei Române din Munții Tatra, în Cehoslovacia pe vremea aceea, explozia unui obuz i-a retezat capul.

Ei sunt istoria vie a acestui neam, eroii dintre noi, cei ce au luptat odata pentru aceasta tara si continua sa lupte pentru propria existenta uitati de vremuri si de multi dintre semenii lor. Cum Dumnezeu nu lasă nimic la voia întâmplării, poate că existența și supraviețuirea lor peste acest veac are un sens. Cât încă mai sunt printre noi, echipa dedicată proiectului LECȚII DE ISTORIE ÎNTR-O SUTĂ DE ANI încearcă să le imortalizeze mărturiile, lecții vii de iubire de patrie.

L-am cautat pe Ghoerghe Moise, L-am cautat, mi-am pus intrebari si tot atunci in sufletul meu s-a nascut acest proiect  LECȚII DE ISTORIE ÎNTR-O SUTĂ DE ANI.  Așa am ajuns la concluzia că, atât cât încă mai sunt în viață, trebuie să îi caut și să le imortalizez mărturiile din vremea războiului, câtor mai mulți dintre cei care au supraviețuit vremurilor și ne sunt contemporani. Valoarea marturiilor este inestimabila pentru noi, pentru profani si in egala masura constituie un izvor important pentru cercetatori in istorie, sociologie si antropologie  si viitori studenti. Acest proiect creeaza o arhiva audiovizuala cu valoare stiintifica si deopotriva patrimonoiala importanta.

Eroi adevărați, cei care au luptat în război, (sau în nenumărate alte locuri unde decontul s-a făcut în jertfă și imensă suferință), care să mai fie în viață, nu mai sunt mulți. Tăcut, se duc. În scurtul rastimp pe care il mai au, raniti de nepasarea si indiferenta noastra mai adanc decat de ororile frontului deapana povesti despre moarte si supravietuire obositi de asteptarea clipei cand ii vor urma pe cei deja dusi. Câțiva mi-au povestit că ceea ce au făcut ei nu înseamnă nimic special, deoarece au făcut doar ceea ce trebuia să facă! Alții se întrebau dacă cei șase ani de front (da, am filmat un veteran din județul Hunedoara care a plecat pe front în toamna lui 39 și s-a întors acasă în august 45!) dacă, pentru noi, acești ani au avut vreun sens?!

Cât încă nu e prea târziu, vă propun să găsim și să dăm viață acestui sens! Dacă și dumneavoastră aveți astfel de eroi în familie, încercați să îi înregistrați sau să îi filmați și să ne contactați, pentru a le pune pe această platformă mărturiile din timpul războiului!

Întreaga echipă vă mulțumește, în mod special eu, Camelia Moise, nepoata lui Gheorghe Moise, erou în cel de-al doilea Război Mondial!