Întâlnirile cu veteranii de război au însemnat reale și profunde prilejuri de cunoaștere, de-a lungul desfășurării proiectului Lecții de istorie într-o sută de ani, pentru întreaga echipa dedicată acestei misiuni. Interviurile, din punct de vedere sociologic, au reprezentat modalități reale de obținere a unor date factuale, si nu numai. Interviurile realizate în cadrul proiectului Lecții de istorie într-o sută de ani, fie că s-au concentrat către aspecte istorice, vizând campaniile militare în care România a fost angajată de-a lungul celui de-al doilea Război Mondial, fie că s-au orientat către parcursul vieții veteranilor de război, ca participanți direct ai istoriei țării, sub cele trei orânduiri politice sub care au trait, testând anumite ipoteze sau fenomene. Acest tip de cercetare considerăm că este de tip calitativ, deoarece se bazează nu atât pe calcule, cât pe interpretarea diferitelor tipuri de conținut.

Interviurile au fost obținute pe cale orală, prin intermediul tehnicilor audio-vizuale, și s-au bazat preponderent pe relevarea faptelor și situatiilor din viețile lor. Media de vârstă a celor 40 de intervievați este de 98,7 ani (cel mai longeviv este un veteran de război în vârstă de 107 ani), ei făcând parte din mediul urban și cel rural, exponenți ai diferitelor pături și medii sociale. Așadar, conturarea modului de trai a societății românești sub cele trei orânduiri a fost obținută prin intermediul unor date calitative. În vederea realizării unui studiu sociologic, analiza unor astfel de date, în mod curent, durează o perioadă mai îndelungată. Cel mai important element din cadrul interviului, discutia propriu-zisa dintre reprezentantul echipei de proiect si intervievat, poate reliefa, prin intermediul filmării, unele atitudini și comportamente mai greu de remarcat în alt mod.

Întrebările au variat în funcție de fiecare caz, în parte, însă au avut un scop evaluativ, de verificare, ca tehnică de strângere de informații. În cea mai mare parte s-a desfășurat după criteriile interviului documentar însă, datorită memoriei deficitare a câtorva dintre intervievați, a fost oferit și conținut de opinie.

Cercetarea nu s-a făcut pe eșantioane mari de persoane, deoarece nu s-a urmărit obținerea unor informații generice despre grupuri, ci dimpotrivă, s-a dorit atingerea unor niveluri informaționale profunde, legate de anumiți subiecți și familiile lor, respectiv veteranii de război, care au trait sub cele trei orânduiri social-politice și care au luptat pentru eliberarea României. Mai mult decât atât, cercetareaea nu a urmărit izolarea întreg-ului, concentrându-se doar pe câteva variabile mai importante și a presupus o abordare holistică.

Proiectul Lecții de istorie într-o sută de ani și-a propus ca, prin studiul realizat în anul Centenarului să ridice nivelul de conștientizare al publicului român, cu precădere cel tânăr, folosind instrumente preferate de noua generație, care este mai puțin expusă la acest tip de informație, cu privire la figuri emblematice rămase anonime care au jucat un rol covârșitor în istoria ultimului secol românesc.

În acest scop a fost creată această arhivă vizuală cu mărturii ale celor care au participat activ la evenimentele celui de-al doilea Război Mondial și au traversat trei regimuri politice. Relevanța criteriului de documentare și identificare a intervievaților după regiunile istorice este una cu valoare de simbol, având în vedere contextul aniversar sub egida căruia se scurge anul 2018. Pe lângă aceasta, un aspect important a fost cel de reprezentare etnică și confesională a participanților, în funcție de regiunea istorică respectivă.