Al doilea Război Mondial

A fost războiul de cea mai lungă durată, din istorie, și a implicat direct mai mult de 100 de milioane de oameni din peste 30 de țări. Cei mai importanți participanți și-au dedicat întreaga forță economică, industrială și științifică acestui război, anulând orice diferență între resursele civile și cele militare. Aceast război a dus la moartea a aproape 85 de milioane de oameni,  mai mult decât orice altă conflagrație din istoria omenirii. Al Doilea Război Mondial a reconfigurat întreaga înfățișare politică și structură socială a lumii.

După o perioadă de neutralitate de mai bine de un an, România își consolidează alianțele, odată cu sosirea la putere a lui Ion Antonescu. Se aliază cu Puterile Axei în octombrie 1940 și intră în război de partea acestora în iunie 1941, în scopul de a recupera măcar teritoriile răpite de URSS: Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței. După trei ani și două luni de campanii militare împotriva URSS, care duc Armata Română până în stepa din nordul Caucazului și înapoi, la data de 23 august 1944, armata sovietică, fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie, Regele Mihai I își dă acordul pentru înlăturarea prin forță a mareșalului Antonescu, în cazul refuzului semnării armistițiului cu Națiunile Unite. Antonescu, loial Puterilor Axei, neagă oferta regelui și astfel, Regele Mihai l-a destituit și l-a arestat, iar România a trecut de partea Aliaților. Numeroși intervievați, participanți direct la luptele duse pe frontul de est, povestesc despre momente semnificative ale acestei perioade, dar și despre condițiile în care toate aceste lupte s-au purtat.

 

În război, pleci, dar nu se știe dacă te mai întorci!”

General în retr. CONSTANTIN I. NĂSTASE, Pitești

În Bătălia de la Odessa, între 6 august și 16 octombrie 1941, românii au avut 17.792 morți, 63.345 răniți și 11.471 dispăruți, în total 92.608 oameni. Cu toate aceste sacrificii, trupele române nu au ocupat însă Odessa prin asalt direct, iar garnizoana sovietică nu s-a predat. Odessa a fost evacuată la ordinul lui Stalin doar în momentul în care Crimeea a intrat în atenția Armatei Germane. Trupele de la Odessa au fost mutate la Sevastopol, unde au rezistat până la jumătatea anului 1942. În anii 1941 și 1942, unitățile române, operând sub comandament general german, au luat parte la bătăliile din Crimeea, Caucaz, la Cotul Donului și Stalingrad. La pierderile generale de 130.000 militari morți, răniți și dispăruți în anul 1941, s-au adăugat marile pierderi ale Armatei a 3-a la cotul Donului și ale Armatei a 4-a în Stepa Calmucă, la sfârșitul anului 1942 și începutul anului 1943, ridicâdu-se la 182.441 militari (16.566 morți, 67.182 răniți, 98.692 dispăruți), fapt care a redus considerabil capacitatea combativă a Armatei Române.

Îmi amintesc că am avut un coleg căruia i-am spus: mă, Mihai, mișcă mai repede, că…, nu așa, și degeaba i-am spus, că a venit o grenadă și l-a fărâmat tot, … iar noi am plecat mai departe!”

Veteran de război, IOSIF POPA – Fălticeni, jud. Suceava

După aceste înfrângeri, în februarie 1943, armatele 3 și 4 au fost trimise în țară pentru refacere. În prima jumătate a anului 1943, pe frontul de est mai rămăseseră 7 divizii românești care au acționat în capul de pod din Kuban, de unde s-au retras, înfrânte, în Crimeea, în toamna aceluiași an. În timpul luptelor din Caucaz și a celor din capul de pod din Kuban, unitățile române au pierdut 39.074 de militari.

Participarea României la cel de-al Doilea Război Mondial s-a caracterizat prin două campanii: cea din est pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei, și cea din vest, pentru eliberarea Transilvaniei. Însă, la încheierea războiului, în plan diplomatic, doar participarea de partea Axei a fost luată în calcul și România a semnat Tratatul de pace de la Paris, în anul 1946, ca stat dușman învins.