Emoții de război

Și noi, tineretul, din zona nostră, a Bucovinei, nu am avut tinerețe! NU știu ce-i aia tinerețe! De la 16 ani a trebuit să ne pregătim de război!”

HARALAMBIE CACINĂ, General de Brigadă, Baia Mare

După ce-i privești pe acești bătrâni, orice complex de inferioritate a noastră, ca neam, ar trebui să dispară. Cu multă forță interioară și, cu o demnitate pe care ți se pare că nu le-ai mai întâlni, în zilele noastre, o mână de bărbați ne țin lecții de istorie! Da, LECȚII DE ISTORIE ÎNTR-O SUTĂ DE ANI!

Ani grei de front, de Siberie, de grozanică foame și păduchi, iar mai apoi de înfierbântată reconstrucție socialistă, vor așeza, măcar în parte, bărbații pe care-i puteți privi, înțelege, asculta, aici, în acest colt de lume refăcut, chiar în rândul marilor mărturisitori ai sufletului românesc. Mihai Ghițescu, din Pitești, în timpul interviului, și după momente de un dramatism tulburător, întreabă retoric:“eu nu stiu de ce vă interesează pe dumneavoastră biografia mea, care este a unui cetățean obișnuit, nu sunt nici primul și nici singurul care a trecut prin asemenea momente”.

Faptele lor de arme n-au o semnificaţie: au existenţă, pur și simplu. Sunt, în fapt, singurul tâlc ascuns al lucrurilor lăsate în urmă de ei. Toate aceste istorisiri, mărturii esenţiale pentru reconstituirea staturii soldatului Armatei Regale, reconstruiesc o prezență aristocratică pe care metamorfozele provocate de comunism o aruncaseră nu numai în trecut ci, am putea spune, aproape în legendă. Hotărâți să le închidă în ei pe veci, alții, dornici să ni le pună pe masă, mărturiile pe care proiectul LECȚII DE ISTORIE ÎNTR-O SUTĂ DE ANI ni le aduce, înseamnă, de fapt, esențializat, mai multe vieți! Vieți care se deapănă ca niște povești! Povești scrise în timpul războiului și trăite sub trei regimuri politice diferite, povești scrise cu demnitate și curaj, pentru țara care, la un moment dat, a avut nevoie ca sute de mii de tineri să lupte pentru ea! Și să-și dea viața! Au înțeles că istoriile lor personale nu sunt cheia trecutului, ci însăși cheia viitorului. Pe măsură ce s-au adunat, toate aceste istorii personale despre cum ești gata să îți dai viața ca să îți aperi patria, au devenit adevărate lecții. Iar aceste mici istorioare cu oameni care au luptat suferind și sperând, din când în când, mai și murind, sunt parte din marea lecție de istorie a României!

Le mulțumim pentru aceste lecții, devenite între timp, istorie, le mulțumim pentru că, de-acum, au hotărât să ni le lase. Ca noi, să le putem recupera!